Culorile

{ May 28, 2009 @ 2:06 pm } · { Cuvintele mele }
{ } · { Leave a Comment }

Pe mâinile mele s-au uscat culorile.

Am pictat cu mâinile goale fiecare cărare de vis,

fiecare gând,

cuvânt…

cu risipire de culori.

 

Acum,

toate au rămas încremenite pe palmele mele

ca o amprentă

 ce știe fiecare încrustare de timp,

de așteptare…

Culori uscate…

parcă ar vrea doar să tacă.

 

Te ascult…

Și  din ochii tăi-sau ochii mei-

Se sparg vitraliile în valuri sărate

scurse cu risipire

pe obraji, pe mâini,

 cu fiecare gând,cuvânt,

pe culorile uscate…

Parcă îmbrățișarea asta așa sărată

încuviințează -nu știu cum!-

deșertul mâinilor să reînvie.

 Cred că vom picta din nou!

 

(Pentru Bobo cea Frumoasă)

Serait ce possible alors?

{ May 28, 2009 @ 1:16 pm } · { Des mots et des sons }
{ } · { Leave a Comment }

Carla Bruni- Quelqu’un m’a dit

Înserare

{ May 9, 2009 @ 10:00 pm } · { Cuvintele mele }
{ } · { Leave a Comment }

Aș strânge între gene
ultimele respirații dintr-un apus,
ca o strivire de cer
într-o privire avidă de albastru,
ca un gând
agățat de-o șuviță de salcie.

Parcă pământul a înghițit soarele cu poftă
și noaptea este un șervețel negru,
țesut cu fire de argint
cu care pământul își șterge
buzele nesățioase
de roșul apusului…

Mi se pare că a mai trecut o zi…

Necuvintele

{ March 17, 2009 @ 10:21 pm } · { Cuvintele lor }
{ } · { Leave a Comment }

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.       

Nichita Stănescu

Cuvintele

{ March 17, 2009 @ 10:14 pm } · { Cuvintele mele }
{ } · { Leave a Comment }

Îmi plac cuvintele.

Dintotdeauna m-au fascinat… Îmi place sa le ascult, să le rostesc, să le citesc, să le potrivesc…

Să-i vorbesc sufletului meu despre fluturi, praf, povesti, poteci, vise, copaci, stele, lacrimi, jocuri şi o grămadă de mari mărunţişuri…şi cu ele toate să vorbesc despre el.

Îmi place universul ce se naşte cu fiecare nuanţă de cuvânt.

O zi

{ February 2, 2009 @ 10:16 pm } · { Cuvintele lor, În căutarea timpului pierdut }
{ } · { Leave a Comment }

Ziua de ieri s-a ţinut după mine, crezând,

Ca un câine flămând,

Că e legată cu ceva, cu vreo curea,

Cu vreo frânghie, de viaţa mea-

Şi la o răspântie cu statui

S-a întors văzând că nu-i.

 

S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă

După ce vremea întreagă

M-a urmat, pas cu pas, până azi

La amiazi.

 

Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă,

S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceaţă.

Tudor Arghezi

give the world a smile everyday :)

{ January 27, 2009 @ 6:03 pm } · { pur și simplu...așa }
{ } · { Leave a Comment }

Cenuşă

{ January 27, 2009 @ 5:09 pm } · { când iubești... }
{ } · { Leave a Comment }

 Ce sete de cuvinte îi ardeau buzele…

Şi da…”Te iubesc”

…ceva  vreme…şi râsul acela disonant rima casant…cu cioburile de cuvinte aruncate la întâmplare pe asfaltul…(cum era?)…gri…doar gri…

Şi ce primăvară…

sau vară? Sau toamnă…cred că iarnă…nu mai ţin minte…

Ţin minte gustul cenuşii de pe buzele mele.

Bună dimineața!Bună dimineața!Bună dimineața!

{ January 25, 2009 @ 7:56 am } · { pur și simplu...așa }
{ } · { Comments (1) }

Bună dimineața, soare!(între noi fie vorba…ai dormit cam mult…) Bună dimineața, primăvară!(hai, vino și tu mai repede…Și ce dacă e ianuarie? …)

Bună dimineața, teiule…da, știu… nu-ți stă prea bine în negru…chiar dacă ești sălbatic tot mai frumos ești verde și cu flori…mmm… nu mai spun…Ai și tu un pic de răbdare, vine ea primăvara și când te va îmbrățișa…întinerești pe loc! Promit!

Bună dimineața și ție!(da, te-ai prins…aș face orice numai să nu mă apuc de învățat…)

Bună dimineața, cursurilor!(băi, voi n-ați avut ce face?! ce-ați crescut așa mari?! Nah..să vă fie de bine acum…)

Timpule! Doar un gând…

{ January 24, 2009 @ 9:21 pm } · { Cuvintele mele }
{ } · { Leave a Comment }

Să te dezbraci de trecut ca de o haină veche.

Însă așa de veche încât s-a contopit adânc cu carnea ta…cu sufletul tău…

Când dai jos aceasta haină smulgi pe rând fâșii din tine…și simți că tu nu vei mai exista, tu…peste câteva clipe vei fi o haină fărâmițată de timp amar.

Și gândul acesta este zdrobitor. 

Și gândul acesta este…doar un gând.

« Older entries