Aş plânge o dată
cum plânge un vulcan…
cu lacrimi de lavă,
de foc…
pe obraji reci de piatră
Cu lacrimi de scrum…
şi o tăcere de scrum…
pentru vise de scrum…
Te sărut…
cum sărută toamna frunzele pământul…
De data asta greierele din baladă sunt eu…
Nu am știut că e vreme așa târzie,
nu am crezut că și anotimpul nostru
se va lua de mână cu ticăitul clipelor coborâte în trecut.
Te sărut…
Și te rog nu privi
Cum îmbrățișează toamna frunzele moarte
pământul ars și gol…
Ah…
Am sufletul prea complicat
Simt în el povara lumii întregi
Cu atâta putere..
şi totuşi atâta slabiciune…
cu gust tare de amar şi dulce
Am încercat să ţi-l explic…
Nu am luat vers cu vers, ci strofe întregi
Să le răstorn cu o suflare
Şi câte ar mai fi fost de spus…
Şi câte ar mai fi fost de ascultat…
Prea mult e o nebunie!
Şi-am luat vers cu vers…
Vresi să spui …e o poezie?
Și am luat cuvânt de cuvânt…
Fără sens!
Câteva silabe…
Ce înțelegi?
Sunete, litere…
De ce?
E prea complicat, nu?…
Parcă ne chinuim prea mult să înţelegem lumea..oare..ce vrea să spună? Şi cântărim situaţii, le spunem uşoare,grele,îngrozitoare, dificile..rareori..frumoase..apoi le căram în mintea noastră …le comparăm..ne comparăm..şi ne blocăm pe un clişeu.. apoi viaţa curge…
Suntem experţi să etichetăm şi viaţa altora …el e aşa..ea e altfel..cealaltă e cumva…acesta e cineva…
Şi ce dacă?
poate că toate raspunsurile se găsesc într-un sâmbure de cireașă…sau într-un sâmbure de dragoste 
Hey Jude, don’t make it bad
Take a sad song and make it better
Remember to let her into your heart
Then you can start to make it better[...]
And anytime you feel the pain, hey Jude, refrain
Don’t carry the world upon your shoulders
For well you know that it’s a fool who plays it cool
By making his world a little colder
Nah nah nah nah nah nah nah nah nah[...]
(Beatles-Hey Jude)
In mine se deschide
un mare hău pustiu…
poartă numele de
suflet.
Simt cum mă prăbuşesc în el..
în sufletul meu,
iar răspunsul la stragătul meu
sunt ecouri însingurate lovindu-se
de pereţi muţi…
Ah, cu ce n-am încercat
să potolesc abisul:
cu lacrimi, cu râsete,
cuvinte şi cântece…
dar toate…toate…
izbucneau ca lava de vulcan…
Şi eu am rămas singură
în craterul pe nume suflet
privind spectacolul fierbinte
cum impietreşte
lacrimi,râsete, cuvinte şi cântece…
