Ce sete de cuvinte îi ardeau buzele…
Şi da…”Te iubesc”
…ceva vreme…şi râsul acela disonant rima casant…cu cioburile de cuvinte aruncate la întâmplare pe asfaltul…(cum era?)…gri…doar gri…
Şi ce primăvară…
sau vară? Sau toamnă…cred că iarnă…nu mai ţin minte…
Ţin minte gustul cenuşii de pe buzele mele.
