Ziua de ieri s-a ţinut după mine, crezând,
Ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viaţa mea-
Şi la o răspântie cu statui
S-a întors văzând că nu-i.
S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat, pas cu pas, până azi
La amiazi.
Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă,
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceaţă.
Tudor Arghezi
