Pe mâinile mele s-au uscat culorile.
Am pictat cu mâinile goale fiecare cărare de vis,
fiecare gând,
cuvânt…
cu risipire de culori.
Acum,
toate au rămas încremenite pe palmele mele
ca o amprentă
ce știe fiecare încrustare de timp,
de așteptare…
Culori uscate…
parcă ar vrea doar să tacă.
Te ascult…
Și din ochii tăi-sau ochii mei-
Se sparg vitraliile în valuri sărate
scurse cu risipire
pe obraji, pe mâini,
cu fiecare gând,cuvânt,
pe culorile uscate…
Parcă îmbrățișarea asta așa sărată
încuviințează -nu știu cum!-
deșertul mâinilor să reînvie.
Cred că vom picta din nou!
(Pentru Bobo cea Frumoasă)
