give the world a smile everyday :)

Cenuşă

 Ce sete de cuvinte îi ardeau buzele…

Şi da…”Te iubesc”

…ceva  vreme…şi râsul acela disonant rima casant…cu cioburile de cuvinte aruncate la întâmplare pe asfaltul…(cum era?)…gri…doar gri…

Şi ce primăvară…

sau vară? Sau toamnă…cred că iarnă…nu mai ţin minte…

Ţin minte gustul cenuşii de pe buzele mele.

Bună dimineața!Bună dimineața!Bună dimineața!

Bună dimineața, soare!(între noi fie vorba…ai dormit cam mult…) Bună dimineața, primăvară!(hai, vino și tu mai repede…Și ce dacă e ianuarie? …)

Bună dimineața, teiule…da, știu… nu-ți stă prea bine în negru…chiar dacă ești sălbatic tot mai frumos ești verde și cu flori…mmm… nu mai spun…Ai și tu un pic de răbdare, vine ea primăvara și când te va îmbrățișa…întinerești pe loc! Promit!

Bună dimineața și ție!(da, te-ai prins…aș face orice numai să nu mă apuc de învățat…)

Bună dimineața, cursurilor!(băi, voi n-ați avut ce face?! ce-ați crescut așa mari?! Nah..să vă fie de bine acum…)

Timpule! Doar un gând…

Să te dezbraci de trecut ca de o haină veche.

Însă așa de veche încât s-a contopit adânc cu carnea ta…cu sufletul tău…

Când dai jos aceasta haină smulgi pe rând fâșii din tine…și simți că tu nu vei mai exista, tu…peste câteva clipe vei fi o haină fărâmițată de timp amar.

Și gândul acesta este zdrobitor. 

Și gândul acesta este…doar un gând.

Completare pentru tei

“Tacerea…am privit-o impreuna cum fugea dupa cuvinte, parca gonindu-le intr-un gang din parc, si am ramas secatuiti asa…si fara tacere…si fara cuvinte. Incep sa aud singuratate in doi doar atunci cand aud ecoul tacerii din gang.”                     
By codita 

 

 

…necuvinte…

Nu pot să le scriu…

Nu pot să le desprind de pe buze…

Le-am căutat  prin gânduri …dar am găsit doar cioburi de încercări

și…necuvinte…

Cum ar fi…niciodată toamna

Mă gândeam cum ar fi  toamna…

 cum ai fi tu…

 Da, chiar toamna asta.

Zâmbeşti…

 Eu aş fi un fel de oglindă pentru

răsfrângeri închipuite…întoarsă spre mine,

sorbind reflexia ta în

  copacii îngânduraţi

cu ramurile lor negre incolăcite spre amurg

în aşteptarea nopţii…

 

 

  Gânduri desperecheate… căutau parcă sens din nimic

salcie -nu cred că a plâns-

roşu,

parfum…

frunze

 şi urme…

urme  pe  care doar sufletul meu orb

le-a atins pe asfaltul înfrigurat,

poate ceaţă…

Sunt aici.

Poate ai fi fost şi tu?

Desigur au fost şi stele şi lună

şi nelipsitele lor oglinzi în apă

-zâmbeau ironic -

Şi tu,tu unde erai?

Ah, da… am înţeles…

şi apoi vine iarna.

Poveste prea modernă

Luminile oraşului meu

ţipă către stele

povestea noastră grăbită,

fără răsărit…fără apus.

Vreau pagina aceasta de

poveste prea modernă,

 prea scrijelită,  prea mototolită,

 prea călcată în mii de picioare ,

 prea îmbrâncită prin

metaforele aglomeraţiei…

Vreau pagina aceasta…

Nu mai ştiu…

Scrie Tu pe ea…

Orbire

Aceleaşi cuvinte le-am mai strivit sub degete…asemenea orbului ce-şi plimbă mâinile peste minunile lumii fără  să le vadă…

 

 

 

ca să-ţi cuprind măcar un singur gând…

 

 

asemenea orbului…

Călător în deșert

Dorul-

Călător în deșert

mereu visează

himera iubirii-

închipuire aievea

 peste nisipul sterp

…și iar se ridică

…mai însetat.

Newer entries » · « Older entries