Cum ar fi…niciodată toamna

Mă gândeam cum ar fi  toamna…

 cum ai fi tu…

 Da, chiar toamna asta.

Zâmbeşti…

 Eu aş fi un fel de oglindă pentru

răsfrângeri închipuite…întoarsă spre mine,

sorbind reflexia ta în

  copacii îngânduraţi

cu ramurile lor negre incolăcite spre amurg

în aşteptarea nopţii…

 

 

  Gânduri desperecheate… căutau parcă sens din nimic

salcie -nu cred că a plâns-

roşu,

parfum…

frunze

 şi urme…

urme  pe  care doar sufletul meu orb

le-a atins pe asfaltul înfrigurat,

poate ceaţă…

Sunt aici.

Poate ai fi fost şi tu?

Desigur au fost şi stele şi lună

şi nelipsitele lor oglinzi în apă

-zâmbeau ironic –

Şi tu,tu unde erai?

Ah, da… am înţeles…

şi apoi vine iarna.

Advertisements

1 Comment »

  1. Stea calatoare Said:

    Una dintre cele mai rascolitoare poezii citite…
    E superba!!!


{ RSS feed for comments on this post}

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: