Înserare

Aș strânge între gene
ultimele respirații dintr-un apus,
ca o strivire de cer
într-o privire avidă de albastru,
ca un gând
agățat de-o șuviță de salcie.

Parcă pământul a înghițit soarele cu poftă
și noaptea este un șervețel negru,
țesut cu fire de argint
cu care pământul își șterge
buzele nesățioase
de roșul apusului…

Mi se pare că a mai trecut o zi…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: