Despre iarnă

M-am săturat de nasul roșu și înghețat, de haine, fulare și căciuli care cântăresc mai mult decât mine…de noroi și…
da vreau să cânt au înnebunit salcâmii, că primăvara are ochi verzi ca iarba și poartă (mai rebel) pantaloni scurți ( de zână..evident)
și…
totuși, iubesc iarna cu tot frigul iei, cu fulgii ei albi și zăpada pe care doar necopiii nu o îndrăgesc…
și mai iubesc iarna pentru că mi-a oprit timpul într-o dimineață…
Cișmigiul e și el de vină…
Traversez parcul acesta aproape în fiecare dimineață cu gânduri care mai de care mai grăbite și încurcate printre secundele întarziate, printre crengile copacilor, printre urme de amintiri pe care încă le respir.

În acea dimineața m-a oprit zăpada ca niște mîini rugătoare să tacă graba pașilor, să ascult liniștea aceea încremenită în singurătate, să respir, să gust toată pacea de pe alei…

Atunci timpul meu a plecat din bulevard și a stat… s-a rezemat lângă un pin să se minuneze și el de iarnă.

Advertisements

3 Comments »

  1. mihaela Said:

    Foarte poetica postarea si profunda!merita graba pasilor sa se opreasca ca sa traim si noi un pic!

  2. Rehellinen Said:

    povestioara care m-a impresionat pe mine :”>

    de 2 zile merg in fiecare seara in cismigiu pe la 23:00 asa.. si mereu imi aduc aminte de liniștea aceea încremenită în singurătate… e asa pustiu si ma lasa sa meditez la tot ce poate fi frumos… aer curat, rece, sunetul vantului care se aude miscand frunzele copacilor singuratici … tot…


{ RSS feed for comments on this post}

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: