Meditație

O stare de abțibild dezlipit: nu recunosc nici una din culorile de dinainte, nu recunosc nici măcar nisipul pe care calc, nici valurile sărate care tot vin și întreabă, se agită, se răstoarnă sa afle ceva neînțeles de pe mal…

Întrebați-mă pe mine, misterul care vă tot cheamă  aici să zdrențuiți îmbrăcămintea de piatră, de praf a pământului…Aș ști poate un răspuns…

Vă întreb și eu, ce mă aduce așa straniu…. să îmi lipesc obrazul de mare, să ascult duse departe refrene pierdute?

Nu, nu vreau să îmi răspundeți, vreau doar așa sa vă văd cum veniți din nou și din nou, frământând labirintele  mării, adulmecând țărmul ca pe o pradă colosală, fără teama că nu veți mai ajunge vreodată la mal.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: