“‘-Du-te și adu-mi o cană de apă, te rog!

-Nu mă duc. E prea întuneric afară și mi-e urât.

-Urât? De cine ți-e urât? Mai urât ca tine nu e nimeni! “

Desigur, tatăl meu a glumit, dar această glumă a cântărit atât cât a trebuit să apară complexul de inferioritate. Mult timp am crezut că sunt o fată urâtă. 

Când am ajuns să am și eu o fetiță i-am spus într-o zi:

“-Ești cea mai frumoasă fetiță din lume!

-Ba nu, mama, mai întâi Dumnezeu, apoi florile și după aceea eu.”

Bineînțeles că nu trebuia să-i spun așa ceva, dar m-a bucurat nespus răspunsul ei. Superlativul e Dumnezeu!

Mama

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: