“…De câte ori îmi cumpăr un oraș și-l țin pe palmele amândouă (cum ctitorii țineau odată biserici de jucărie), orașul meu nu durează. Mi se fură, mi se fură clipă de clipă. Îl fură păianjenii ce cad din tavan pe un fir de salivă. Îl rod gândacii de bucătărie. Îl ruinează suflarea mea însăși, gâfâitul plămânilor mei bătrâni.. Niciodată nu am trăit într-un oraș fără ca el să se dizolve în jurul meu ca zahărul în apă. Niciodată nu am privit o casă fără să o văd cum se apleacă într-o rână. niciodată nu am dormit într-un pat fără ca el să se prăbușească de greutatea de tanc a viselor mele.”

Mircea Cărtărescu,

Ochiul căprui al dragostei noastre

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: