Archive for Cuvintele mele

Uneori

Uneori pășim peste zile…ușori ca o aripă de fluture.

Uneori   noaptea zâmbește trist și se întoarce la stelele ei, lăsându-mă singură să termin povestea…

Uneori gândurile rătăcesc cu pași grei prin păduri pline de hățișuri de întrebări…și răspunsurile sunt înșelătoare ecouri…Gândurile noastre rătăcitoare… în naiva lor teamă de a nu se pierde, lasă mereu frimituri de sare pe obraz…

Advertisements

My sweet rainy may

There’s always a sad song about rain… and there are always some blue lashes for those eyes that fit the song, the rain…

O secunda cat un zambet am crezut ca numai noi suntem orbiti si din mainile noastre clepsidre aluneca intelesurile toate….

Gentle sound of no

I’ve dressed up my soul 

 with some pretty ideas

and and a wry song,

but that’s just not enough…

The winter wind took his ballad away

fed with the same hope that

left my eerie silence…

and so it is

laying down on  these  waitings…

broken whispers of no calls.

 

 

 

 

 

 

Drumuri, drumuri…

Dacă găsești un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.

John Fitzgerald Kennedy

 

Tirania este dorința de a avea pe o cale ceea ce nu poți obține pe altă cale.

Blaise Pascal

Multe decizii le luăm în funcție de drumul pe care vrem să mergem. Uimitor de des, observ că este o plăcere generală a scurtăturilor.Vrei să fii bogat? De ce  să aștepți muncind din greu, când poți s-o iei pe scurtătură și dimineața să te trezești cu avere? Vrei să treci examenul? De ce să înveți atât de mult când se poate rezolva promovarea pe alte căi ingenioase..Vrei să mănânci căpșuni proaspete iarna?  Sigur! De ce să aștepți până primăvară, le facem noi să crească oricând! Vrei respect? Poți să nu te străduiești prea mult să-l câștigi, poți să-l impui imediat prin ce mijloace îți trec prin cap…

Este tristă priveliștea aceasta, unde fiecare aleargă pe scurtătura lui, frângându-și degetele de nerăbdare…

 

 

 

Știi că vara asta a venit cu multă ploaie.

Îți aduci aminte și de cuvintele care îți șiroaiau fără să știi dacă ploaia sau…

Doar oamenii ți-au mai rămas cu ochii  închiși în sufletele lor acoperite de paratrăsnete. Despre ei nu știi nimic.

Asta pentrucă mai ai inele de fulgere amestecate cu dorințe  pe mâinile tale oarbe.

Mozaicuri

Sfărâmăm cu ochii,
cu dinții, cu mâinile,
cu picioarele,
oameni…oameni simpli.
Și din noi curge, nu sânge,
ci dorința care închegă cioburile lor.
Așa îi naștem:
nemaivăzute mozaicuri,
întemnițate în oglinzile ochilor noștri avizi,
niciodată găsite…
pe care însă,
le vom aștepta mereu.

Gaze on summer incense

Meditație

O stare de abțibild dezlipit: nu recunosc nici una din culorile de dinainte, nu recunosc nici măcar nisipul pe care calc, nici valurile sărate care tot vin și întreabă, se agită, se răstoarnă sa afle ceva neînțeles de pe mal…

Întrebați-mă pe mine, misterul care vă tot cheamă  aici să zdrențuiți îmbrăcămintea de piatră, de praf a pământului…Aș ști poate un răspuns…

Vă întreb și eu, ce mă aduce așa straniu…. să îmi lipesc obrazul de mare, să ascult duse departe refrene pierdute?

Nu, nu vreau să îmi răspundeți, vreau doar așa sa vă văd cum veniți din nou și din nou, frământând labirintele  mării, adulmecând țărmul ca pe o pradă colosală, fără teama că nu veți mai ajunge vreodată la mal.

Aștept o ploaie

Vreau sa îți spun

că….

am uitat…

și vântul ăsta secetos mi-a uscat buzele,

mi-a suflat gândurile ca semințele de păpădie

să le ducă el unde…

Unde?

Aștept o ploaie.

« Previous entries