Archive for pur și simplu…așa

Tot ce costă

Azi eram în autobuz în drum spre casă și cu toate că îmi displace profund cititul peste umăr de ziare, reviste, cărți, SMS-uri și tot ce se mai poate citi peste umărul celuilalt….   privirea mi-a aterizat pe revista “vecinei”:

Tot ce costă bani este ieftin

Un articol despre dragoste, bun simț, respect de sine…

Indiferent de ce subiect ar fi tratat mai departe…mesajul din titlu este foarte fain și în același timp bizar,  într-o lume în care banul dictează cu sfidare mai toate frustrările.

Advertisements

Derbedeul cu cioburile

Am citit de curând o poezie în germană pentru copii, suna cam în genul asta:

Câteodată mă gândesc cum așa arăta altfel

Și ca să mă distrez mă gândesc acum că sunt din sticlă.

Toată lumea de pe stradă s-ar opri

să se uite prin mine

Și copiii ar striga: “Ce fain!

Dacă aș fi și eu ca el!”

Dar, dacă un derbedeu m-ar lovi  în spate

M-aș sparge în mii de bucățele….

Ce bine că nu sunt din sticlă!

Josef Guggenmos

Ce bine că nu suntem din sticlă!

Însă uneori avem dorințe și vise care ne aruncă fără să ne dorim într-o îmbrăcăminte de sticlă fragilă.  Există o teama teribilă că un derbedeu ar veni și ne-ar sparge îndrăzneala noastră … nu am putea să ascultăm plânsul ascuțit al dezamăgirii din fiecare ciob, nu? Nu mai sper, nu mai îndrăznesc, nu, nu…. și ce bine că nu sunt din sticlă?!

Derbedeul cu cioburile poate fi oricine și orice…stă cu brațele încrucișate pe drumul nostru…

Regrete și dezamăgiri au fost mai multe când nu am încercat, decât eșecul în plen 🙂

Nu știu ce mi-a venit să scriu asta…doar așa să spun că nu mi-e frică de derbedeul cu cioburile :))

mai ales acum în sesiune :))))))))

Despre iarnă

M-am săturat de nasul roșu și înghețat, de haine, fulare și căciuli care cântăresc mai mult decât mine…de noroi și…
da vreau să cânt au înnebunit salcâmii, că primăvara are ochi verzi ca iarba și poartă (mai rebel) pantaloni scurți ( de zână..evident)
și…
totuși, iubesc iarna cu tot frigul iei, cu fulgii ei albi și zăpada pe care doar necopiii nu o îndrăgesc…
și mai iubesc iarna pentru că mi-a oprit timpul într-o dimineață…
Cișmigiul e și el de vină…
Traversez parcul acesta aproape în fiecare dimineață cu gânduri care mai de care mai grăbite și încurcate printre secundele întarziate, printre crengile copacilor, printre urme de amintiri pe care încă le respir.

În acea dimineața m-a oprit zăpada ca niște mîini rugătoare să tacă graba pașilor, să ascult liniștea aceea încremenită în singurătate, să respir, să gust toată pacea de pe alei…

Atunci timpul meu a plecat din bulevard și a stat… s-a rezemat lângă un pin să se minuneze și el de iarnă.

poveste?! nu! nu e poveste…

give the world a smile everyday :)

Bună dimineața!Bună dimineața!Bună dimineața!

Bună dimineața, soare!(între noi fie vorba…ai dormit cam mult…) Bună dimineața, primăvară!(hai, vino și tu mai repede…Și ce dacă e ianuarie? …)

Bună dimineața, teiule…da, știu… nu-ți stă prea bine în negru…chiar dacă ești sălbatic tot mai frumos ești verde și cu flori…mmm… nu mai spun…Ai și tu un pic de răbdare, vine ea primăvara și când te va îmbrățișa…întinerești pe loc! Promit!

Bună dimineața și ție!(da, te-ai prins…aș face orice numai să nu mă apuc de învățat…)

Bună dimineața, cursurilor!(băi, voi n-ați avut ce face?! ce-ați crescut așa mari?! Nah..să vă fie de bine acum…)

Se poate și asta…

Un iluzionist, un scamator este cel ce face scamatorii. Scamatoria este o”faptă, acțiune aparent miraculoasă, bazată pe iluzii optice create de dibăcia și rapiditatea gesturilor acestuia[…] Arta de a face astfel de fapte, acțiuni […] fig. mistificare, înșelăciune, potlogărie.” (DEX)

a iluziona- verb reflexiv și tranzitiv…  Scopul iluzioniștilor este de a  amuza, înșela …pe alții… dar !SURPRISE! ce te faci când te înșeli pe tine însuți?…Folosești forma reflexivă….

Se poate și asta…

” Lumea nu se  îngrămădește decât în jurul negustorilor de iluzii” (Emil Cioran)

Sigur că da… e evident…

Amețitor joc…tu iluzionezi, tu vinzi iluziile..tu ești înșelat de propriile iluzii..tu cumperi alte iluzii… tu critici iluziile, tu renunți la vechi iluzii, tu cauți noi iluzii, tu găsești noi iluzii… și lista abia a început…

Se poate și asta… eu să fiu iluzionista și publicul..tot eu…

În căutarea timpului pierdut

Pentru că literatura te învață în felul ei cum să-ți înțelegi sufletul…

 Pierdem cu adevărat  ceea ce nu am trăit. Ceea ce am trăit chiar daca acum  este o simplă amintire, prin intermediul memoriei retrăim.  Astfel găsim timpul crezut pierdut.

Totul depinde de noi… de forța cu care trăim, de capacitatea de a înțelege complexitatea unei clipe și a vieții în ansamblu.
(inspiraţie din ora de literatură universală-discuţie asupra romanului În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust