O stare de abțibild dezlipit: nu recunosc nici una din culorile de dinainte, nu recunosc nici măcar nisipul pe care calc, nici valurile sărate care tot vin și întreabă, se agită, se răstoarnă sa afle ceva neînțeles de pe mal…
Întrebați-mă pe mine, misterul care vă tot cheamă aici să zdrențuiți îmbrăcămintea de piatră, de praf a pământului…Aș ști poate un răspuns…
Vă întreb și eu, ce mă aduce așa straniu…. să îmi lipesc obrazul de mare, să ascult duse departe refrene pierdute?
Nu, nu vreau să îmi răspundeți, vreau doar așa sa vă văd cum veniți din nou și din nou, frământând labirintele mării, adulmecând țărmul ca pe o pradă colosală, fără teama că nu veți mai ajunge vreodată la mal.
just like that 